Copiii de 13-14 ani, nu doar la Genesis College, se confruntă cu schimbări substanțiale la nivel de interacțiune cu părinții, colegii și școală, dar și cu contururile neclare ale efectelor pandemiei, iar combinația acestor elemente se traduce într-o anxietate difuză și permanentă care se suprapune peste temerile care ar caracteriza oricum această perioadă încărcată cognitiv și emoțional.
Ce mai pot face copiii de 13-14 ani, pentru a-și optimiza rezultatele? Există strategii de concentrare pe care ei le pot urma, astfel încât să-și maximizeze performanțele?
O primă strategie pe care ei o pot încerca este conștientizarea acestor surse de stres și a nivelului controlului personal pe care îl au, astfel încât să realizeze care sunt în afara posibilității lor de control și care sunt într-o oarecare măsură controlabile, urmând să discute și să noteze împreună cu părinții pașii pe care îi pot face pentru a prelua controlul acolo unde e posibil.
De exemplu, fricile intense (aproape paralizante) din această perioadă sunt: ca elevul să nu facă temperatură sau de a nu se îmbolnăvi – acestea sunt unele dintre lucrurile pentru care părinții și copiii se auto-responsabilizează excesiv și care sunt doar într-o oarecare măsură controlabile. Acest gen de stresori nemaiîntâlniți “planează” asupra proiecției pe care copiii și-o fac asupra evenimentului și afectează negativ capacitatea lor de concentrare, deoarece ei nu găsesc în repertoriul lor de metode de coping una potrivită pentru a gestiona situația. Recomandarea ar fi să se discute explicit și deschis cu părinții temerea și să se găsească soluții pentru amenințarea care planează, astfel încât să se evite ca aceasta să reprezinte o catastrofă.
Putem propune soluții de genul: “dacă voi avea temperatură la unul dintre examene, voi putea relua proba în sesiunea specială” – astfel încât amenințarea să nu mai rămână “în umbră” și consecințele sumbre, ci gestionabile.
Este mult mai dificil să luptăm cu o frică pentru care nu avem un răspuns, astfel încât împreună cu părinții și cadrele didactice se pot genera astfel de răspunsuri pe care e important să ni le asumăm deschis, ca scenarii (mai mult sau mai puțin) posibile și gestionabile, nu ca situații catastrofale, pentru care nu avem nicio reacție sau plan secundar.
O a doua strategie este legată de etapizarea mai clară a pregătirii, care poate începe de la realizarea unui program/planificare zilnică, mai ales pentru timpul rămas pentru recapitularea finală. Copiii (și părinții lor), nu doar din cadrul școlii gimnaziale Genesis, se confruntă cu lipsa de structură caracteristică pregătirii școlare “de acasă”, în paralel cu volumul substanțial al materiei pe care e necesar să o stăpânească, ceea ce generează o încărcătură uriașă pentru memoria lor de lucru.
De asemenea, tot la acest nivel al strategiilor de ansamblu, “aș recomanda limitarea contactului pe care copiii îl au cu alte surse posibile de stres (colegi, mass-media, rețele de socializare) și discutarea deschisă și critică a informațiilor pe care ei le culeg din acestea”, Lucia Șireanu, psiholog Genesis College. Strategia cea mai indicată este ca în această perioadă rămasă să fie limitată la minimum expunerea la aceste informații, ceea ce înseamnă precizarea unor modalități de relaxare în micile pauze pe care copiii le au care să nu implice doar navigarea pe rețelele de socializare, ci scurte plimbări, muzică, discuții pe teme neutre. Adesea, părinții se implică mai mult în organizarea etapelor de învățare, dar pauzele petrecute pe rețelele de socializare pot aduce noi informații incerte care se traduc în încărcătură cognitivă și emoțională suplimentară, astfel încât e util în timpul rămas să acordăm atenție și planificării acestora.
Frica majorității elevilor se leagă de performanța lor la matematică, după cum o arată și rezultatele, în mod constant.
Cum se poate diminua anxietatea de matematică?
Anxietatea față de matematică reprezintă unul dintre factorii principali care subminează performanța la matematică, dar ea nu este caracteristică doar copiilor care nu dispun de cunoștințe și competențe corespunzătoare. Multe studii ne arată ca ea este întreținută de anxietatea și reacțiile negative pe care le au părinții (sau chiar profesorii) față de această materie, chiar dacă ele nu sunt întotdeauna exprimate explicit, dar sunt vizibile și pot fi interiorizate ușor de către copii.
Cum ne sfătuiește psihologul școlii gimanziale Genesis College, Lucia Șireanu, să scădem încărcarea memoriei de lucru?
Unele strategii vizează:
O altă direcție care s-a dovedit valabilă este cea a reducerii îngrijorărilor legate de propria performanță, prin minimizarea comparațiilor pe care copiii le fac cu colegii sau a așteptărilor împovărătoare legate de performanțe (adesea tot ale părinților, dar uneori internalizate). Aceste îngrijorări pot aduce o încărcătură cognitivă suplimentară care poate interfera cu capacitatea copilului de a-și folosi memoria și atenția eficient în rezolvarea problemelor.
Cum îi pot ajuta părinții pe cei care urmează să susțină examenul, având în vedere că este vorba de copii de 13-14 ani?
În această etapă de dezvoltare care caracterizează intrarea în adolescență, părintele reprezintă (încă) persoana de referință principală a copilului, așa că modalitatea în care ne raportăm la situație poate face o diferență substanțială (un impact mai substanțial decât în cazul bacalaureatului, de exemplu, unde alți factori legați de opțiunile copilului pentru carieră și ale grupului de covârstnici sunt cel puțin la fel de importante).
Anxietățile noastre ca părinți vor modela anxietatea copilului.
Ceea ce știm din științele dezvoltării este că la 13-14 ani copilul este suficient de matur pentru a identifica și folosi o varietate de mijloace de reglare a emoțiilor negative și de focalizare a atenției.
Apreciez metafora “părintelui grădinar” oferită de psihologul Alison Gopnik, care asigură condițiile ideale pentru dezvoltare și așteaptă “înflorirea” copiilor, comparativ cu “părintele tâmplar”, care se auto-responsabilizează excesiv și are o directivă și o formă poate prea clar conturate pentru rodul eforturilor sale.
Mesajul pentru elevi este că evaluarea situației de examen, ca oportunitate și evaluarea emoțiilor, ca un semn de mobilizare adecvată, le va pune emoțiile pe făgașul cel mai bun și îi va ajuta să obțină cea mai bună performanță la examen. Examene vor mai avea, așa că e foarte important și pentru viitor să se raporteze în felul cel mai potrivit la aceste situații. Sunt studii care arată că beneficiile reevaluării cognitive într-o situație se păstrează, așa că ce fac cu emoțiile lor, înainte de acest examen, îi va ajuta să le fie mai ușor la viitoarele examene.
Succes la examen!
Cu drag,
Psiholog Genesis College, Lucia Șireanu
Referințe:
