Dezvoltarea socială și emoțională

Rețelele sociale și stima de sine

Folosirea platformelor de socializare online ca mijloc de auto-prezentare, de interacţiune şi de afirmare a tinerilor este o realitate de netăgăduit în societatea contemporană

Care sunt instrumentele şi strategiile utilizate de elevi în construirea identităţii online? În ce masură este identitatea din online în concordanță cu cea manifestată în offline, în viziunea elevilor? Ar trebui să fie o echivalenţă între cele două identităţi?

Care sunt elementele care definesc profilul virtual al elevilor şi care sunt criteriile pe baza cărora aceştia aleg să posteze un conţinut?

Acestea şi alte întrebări similare vor sta la baza prezentului demers, care îşi propune să clarifice aspecte mai puţin abordate în studiile de specialitate, precum impactul utilizării Facebook asupra modului în care tinerii îşi percep şi construiesc sinele virtual. Tipologia de utilizatori aleasă reprezintă o categorie de persoane dinamice, mereu conectate la mediul virtual şi care trec prin transformări importante ale personalităţii, ce au, implicit, un impact puternic asupra identităţii lor.

În prezent, se discută foarte mult despre reţelele sociale şi impactul lor asupra identităţii (Dalsgaard, 2008; Obrien, 2012). Servind un număr de funcţii în viaţa din offline – furnizează suport social şi emoţional, resurse informaţionale şi legături între oameni – (Joinson, 2008; Zywica & Danowski, 2008), reţelele sociale impactează identitatea în diferite moduri, având capacitatea de a modifica, în timp, relaţiile interumane şi modul de percepţie şi autopercepţie a oamenilor.

În literatura de specialitate se vorbeşte despre adevăratul sine, cel pe care îl avem atunci când suntem singuri cu noi înşine. Acesta este cunoscut în totalitate doar de noi, mai mult de persoanele foarte apropiate şi mai puţin de celelalte cunoştinţe. Pe lângă acest sine sau identitate adevărată, elevul construieşte o multitudine de alte identităţi adaptate la contextul social în care se află.

Acest lucru se poate întâmpla şi în mediul virtual, unde elevii îşi construiesc o identitate virtuală (Jerry et al., 2012). În acest sens, Nagy şi Koles (2014) afirmă că tehnologia are potenţialul de a estompa graniţele dintre realitate şi fantezie, dintre real şi virtual. Cibernautul este în acelaşi timp oricine, toată lumea şi nimeni (De Saille, 2006, p. 6). Cei mai mulţi utilizatori ai Internetului şi reţelelor sociale îşi stabilesc identitatea virtuală în funcţie de sinele pe care vor să îl prezinte diverselor publicuri.

În construirea unei identităţi virtuale, elevii pot alege să se prezinte într-un mod similar cu felul lor de a fi în interacţiunile faţă în faţă sau pot prezenta un sine diferit de al lor, reinventat. În acest context, nu mai putem privi construirea şi dezvoltarea identităţii exclusiv din perspectiva tradiţională a lumii fizice, reale. În cazul rezidenţilor lumii virtuale, întrebarea centrală „Cine sunt eu?” trebuie împărţită în două segmente: primul se adresează sinelui real, iar al doilea sinelui virtual. Mai mult decât atât, aceste două aspecte ale sinelui nu trebuie considerate ca fiind entităţi distincte. Ele încapsulează aspecte complementare ale personalităţii unui individ.

Așadar, în vreme ce majoritatea cercetării despre dezvoltarea cognitivă se concentrează pe vârstele mici, cercetarea despre efectele sociale ale tehnologiei digitale vizează preadolescenții și adolescenții.

Am împărțit temele discuției de față în trei secțiuni care sunt relevante pentru tehnologia digitală:

  • Rețelele sociale și stima de sine;
  • Tehnologia digitală și formarea prieteniilor;
  • Conectare online versus singurătate.

În acest material, vom vorbi despre rețelele sociale și stima de sine.

Suntem de accord că acestea permit prezentarea de sine selectivă, deoarece putem controla cum să ne portretizăm online identitatea. Cu toții avem un sine actual și unul ideal, ceea ce poate conduce, în cele din urmă la o stimă de sine și la o imagine de sine fals pozitivă.

În cultura noastră centrată pe uitarea la un ecran, avem acum la îndemână compararea și putem face asta non stop pe rețelele sociale. Într-adevăr, pentru prima dată în istorie, mulți oameni o fac. Un sondaj recent a constatat că tinerii petrec mai mult timp pe rețelele de socializare și pe dispozitivele electronice decât dorm.

Proliferarea utilizării rețelelor sociale a condus la îngrijorări generale cu privire la efectele asupra sănătății noastre mentale, avertizează Graff.

Uneori, rețelele de socializare pot încuraja diferite comportamente nesănătoase. Conform psihologului Scott Bea, în acest caz, riscul este mai mare în rândul tinerilor, deoarece cortexul prefrontal, adică partea din față a creierului, responsabilă pentru luarea deciziilor, nu este complet dezvoltată până la vârsta de 25 de ani. Prin urmare, tinerii sub 25 de ani sunt mult mai predispuși la a imita comportamentele nesănătoase promovate de prietenii lor în mediul online.

Cu drag,

Psiholog, Lucia Sireanu