Revista Genesis College

Nr. 05 | martie 2021

Emanuela Hozoc cl a X-a B – Manga Mood

Lucrarea lunii martie

Andrei-Tudor-Ionescu-cl-a-VI-a-B

Gabriela Stan cl a VI-a A

Evenimente istorice în luna martie

Autor: Duță Maximilian Valentin
Clasa: a X-a A
Text editat de: David Ișțoc, clasa a IX-a A

 

 

Începutul războaielor religioase din Franța (1 martie 1562)

Prima zi de primăvară a anului 1562 este marcată din nefericire, de un eveniment sângeros, care a pus bazele unei lungi serii de conflicte religioase, care au mistuit Franța prin uciderea a mii de oameni. Masacrul de la Wassy, de la 1 martie, implică uciderea a 1000 de hughenoți (denumire dată protestanților din Franța), de către catolici. Conflictul ce a urmat se întinde pe o perioadă de mai bine de 35 de ani și este surprins într-un mod plăcut și ușor de înțeles, în romanul: „Regina Margot” scris de Alexandre Dumas.

Gripa spaniolă – pandemia secolului XX (11 martie 1918)

Din păcate, data de 11 martie a anului 2020 ne este cunoscută tuturor ca ultima zi de școală în regim ”normal”, însă puțini știu că, în aceeași zi a anului 1918, gripa spaniolă a fost pentru prima dată observată pe teritoriul SUA. Răspândirea facilitată de deplasarea trupelor combatante ale primului război mondial, a facut ca gripa spaniolă să fie considerată una dintre cele mai devastatoare pandemii care au lovit planeta noastră, cauzând peste 50 de milioane de decese.

Anschluss (13 martie 1938)

Anschluss sau operațiunea de anexare a Austriei, constă în alipirea teritoriului austriac la Germania nazistă. Anexarea s-a produs fără luptă și într-un timp mai scurt decât prevedea Hitler, dată fiind conjunctura favorabilă de care a profitat acesta: discursul în care își anunță demisia Schuschnigg și ”ruptura” Italiei de Anglia și Franța, care au privit pasive operațiunea Anschluss. Evenimentul are o importanță deosebită și din cauza acestei pasivității – în ciuda faptului că articolul 80 din tratatul de la Versailles a fost încălcat, nimeni nu a reacționat – Hitler a fost încurajat să continue expansiunea Reichului.
Și dacă tot am adus vorba de expansiunea Reichului, permiteți-mi să vă mai fac o recomandare de lectură, și anume cartea: „Al treilea Reich” scrisă de David G. Williamson.

Asasinatul lui Caesar (15 martie 44 Î.Hr.)

Învingătorul din războiul civil, generalul, dictatorul, cuceritorul, sunt cuvinte ce desemnează personalitatea marcantă a lui Gaius Iulius Caesar, însă moartea sa neașteptată este consacrată în istorie prin replica: „Et tu, Brute?” – „Și tu Brutus”, apărută prima oară în piesa de teatru a lui William Shakespeare. Momentul asasinatului din senat reprezintă pe de-o parte sfârșitul unei ere, iar pe de altă parte începutul uneia noi, printr-un nou război civil, succedat de un al doilea triumvirat care se încheie, până la urmă cu instaurarea primului împărat roman – Octavian.

Sankt Petersburg – fondarea unui oraș (27 martie 1703)

La sfârșitul lui martie 1703, împăratul Petru cel Mare al Rusiei fondează orașul Sankt Petersburg, care până în 1918 i-a fost și capitală imperiului țarist. Astăzi, este al doilea oraș ca mărime din Rusia și cel mai important port rusesc de la Marea Baltică.

Activitatea lui Mihail Moruzov, în lumina a noi documentări din arhivă

Autor: Duță Maximilian Valentin
Clasa: a IX-a B

Text editat de: David Ișțoc,
clasa a IX-a A

Mihail Moruzov, rămâne cu siguranță în istoria României o personalitate marcantă, activitatea sa, deseori învăluită în mister, constituind o enigmă atât pentru istorici, cât și pentru contemporanii săi.

Șef al Serviciul Secret de Informații (SSI)¹, în perioada 1925-1940, Moruzov a fost fără doar și poate un spion excepțional, însă, implicarea acestuia în politică, devenind unul dintre apropiații regelui Carol al II-lea, lucru care-i era interzis de postura pe care o avea, și numeroasele acțiuni pe care le organiza, de multe ori fără aprobare, și în interes strict personal, i-au adus un sfârșit rapid, iar nouă, o multitudine de semne de întrebare. A fost șeful SSI un erou național, sau un responsabil al dezastrului teritorial din 1940?²

Pentru a putea analiza mai detaliat activitatea lui Moruzov ca șef al SSI, trebuie să ne familiarizăm cu personalitatea acestuia, cu viața și cu originile sale, pentru că, vom vedea, că aceste aspecte sunt foarte importante.

Mihail Nicolaevici Moruzov, s-a născut la Tulcea la 16 septembrie 1887, într-o familie cu 7 copii, întemeiată de Nicolae și Maria Moruzov, ce proveneau dintr-o familie de cazaci zaporojeni³ refugiați în România, în care se vorbea limba rusă. Cu doar de trei clase de studii, însă cu o inteligență nativă, Moruzov are o ascensiune rapidă, datorată misiunilor îndeplinite cu succes în Dobrogea, împotriva spionilor bulgari, și este înrolat în armată, văzându-i-se potențialul. Aici, avansează rapid, câștigă încrederea mai multor superiori, și este într-un final încredințat cu proiectul SSI, pe care, la momentul 1940, conform declarației sale din 5 noiembrie îl adusese la un nivel înalt în ceea ce privește organizarea, serviciul numărând 9 secții⁴, și având o structurare bună atât în ceea ce privește ofensiva, cât și în ceea ce privește defensiva.

Sfârșitul Carierei lui Moruzov, și implicit al vieții acestuia, vine fulgerător, odată cu abdicarea regelui Carol al II-lea. Ultimele zile ale acestui regim, îl surprind pe Moruzov la Veneția, la o întâlnire cu omologii săi de la serviciile de informații italian și german. La întoarcerea acasă, în data de 5 septembrie 1940 se întâlnește cu colaboratorii săi cei mai intimi: colonelul Ilie Cretzulescu din cadrul Marelui Stat Major al Armatei, Vintilă Ionescu de la Siguranța Generală a Statului, Florin Bacescu de la Serviciul S, și Niki Ștefănescu, unul dintrei cei mai buni prieteni ai săi în materie informativă. La miezul nopții află că a fost destituit din funcție, așa că apucă să distrugă din dosarele sale și ale SSI, cunoscând că soarta îi era pecetluită, date fiind relațiile sale cu Ion Antonescu, și faptul că acesta s-a aliat cu legionarii, urmând ca în dimineața zilei de 6 septembrie să fie arestat. Este adus la închisoarea militară Jilava, unde este asasinat, alături de alți 63 de deținuți, în ziua de 27 noiembrie a aceluiași ani, de un grup de legionari.

Activitatea lui Mihail Moruzov, a fost cercetată de judecătorul Alexandru Gh. Ionescu, de la tribunalul Ilfov, la ordinul mareșalului Antonescu, astfel constituindu-se dosarul acestui spion, document păstrat în arhive, și pe care, am avut onoarea, și plăcerea, să-l studiez. Aici sunt analizate trei aspecte: „Atitudinea lui M. Moruzov privind obligațiunea de a informa conducerea țării” ; „Servirea unor interese streine, cu informații privind țara noastră, pentru avantagii personale de către M. Moruzov”și „Schimbarea destinațiunii legale a Serviciului S, prin amestecul acestuia în politica internă a României”⁵. Sunt prezentate astfel, comentate și interpretatea faptele lui Moruzov, de unde reies implicarea sa în politica internă, și odată cu el, a întregului serviciu, deturnândui-se scopul inițial, relațiile cu Carol al II-lea, și faptul că de Moruzov se temea aproape toată lumea, având o influență uriașă la curtea regală și în conducerea statului.Totuși, despre acestea, cât și despre multele misiuni duse la bun sfârșit de spionul dobrogean, s-au mai relatat multe, de aceea nu voi pune accent pe ele, ci mă voi axa pe o ipoteză, controversată, însă nu una de neluat în calcul, o ipoteză parcă uitată, pe care îmi doresc să o scot la lumină, considerând necesară măcar informarea oamenilor de existența ei. A fost Mihail Moruzov un colaborator al sovieticilor?

Răspunsul este unul incert, știind clar că mareșalul Antonescu era unul dintre dușmanii lui Moruzov, și că cei care l-au arestat și judecat, nu ar fi avut să-i dea drumul vreodată, dar, chiar și așa, mi se pare interesant să punem spre dezbatere acest subiect, și să lăsăm gândirea critică a fiecăruia dintre noi să tragă concluziile, dat fiind faptul că nu există nici dovezi care să ateste faptul că era antisovietic, dar nici faptul că era pro.

Primul argument care ne-ar putea da de gândit, pornește de la însuși etnicitatea lui Moruzov. Era evident că familia sa simțea rusește. Fratele său: Afanasie Moruzov, și cumnatul său: Vladimir Neronovici au fost prinși făcând spionaj pentru Uniunea Sovietică, la care adăugăm pe sora sa care vorbea, scria și citea numai în rusă, și pe tatăl său, preot căruia i-a fost atrasă atenția de protoiereul locului, să schimbe slovele rusești scrise la intrarea în biserică cu unele românești. Auzind acestea, Mihail Moruzov, pleacă la Galați unde se întâlnește cu consulul rus Cartamișev, care sesizând guvernul de la Petrograd, și prin intervenția diplomatică a acestuia,îl face pe Episcopul de Galați să-i atragă atenția părintelui protopop ca pe viitor să evite astfel de altercații⁶.

Având aceste lucruri în minte, ne îndreptăm către următorul punct: atitudinea antisovietică, aproape slavofobă pe care Moruzov a arătat-o într-un mod strident, mărturisind cu mult zgomot, și ori de câte ori putea, aversiunea sa față de ruși. Cu siguranță, lucrurile pot fi și adevărate, iar Moruzov să-i fi urât cu adevărat pe ruși, însă nu trebuie exclus nici faptul că asta ar fi putut fi o diversiune, o minciună pe care le-o servea tuturor tocmai pentru a-și ascunde adevăratele intenții. Și tocmai faptul că acest zgomot se contrazicea oarecum cu personalitatea sa dură, rece, impasibilă și cu misiunea sa de spion până la urmă, pot arăta o oarecare falsitate și un teatru pe care Moruzov îl juca. Nu în ultimul rând, așa cum colonelul Gheorghe Petrescu excelent a zis: „acest, sgomot era prea răsunător, prea strident, el distona și cu numele său și cu originea sa etnică, și chiar dacă el era sincer, dădea de bănuit” Este oare posibil ca un om să-și renege până într-atât originile încât să ajungă să le urască într-un asemenea mod? Greu de crezut, mai ales că, Moruzov, un bun profesionist, cunoștea ceea ce în materie informativă este aproape dogmă: difuzarea de știri false, ba chiar contrare scopului celui care le difuzează, după cum sintetizează generalul von Lettow-Vorbeck, în prefața cărții sale: „pentru a păzi secretul trebuie să dăm informații false propriilor noștri amici”.

O altă întâmplare care ar putea să ne dea cel puțin de bănuit este întâmplarea cu frații Flemmer. Cine erau acești frați? Fii ai unui dentist evreu, au fost oameni de-ai lui Moruzov, lucrând ca recrutori de informatori pentru acesta. Toamna anului 1935 însă, îi găsește pe frații Flemmer într-o altă postură, și aceea de spioni sovietici. Într-o noapte, unul dintre frați a fost căutat de un agent de peste Nistru, pentru a primi un bilețel de la Serviciul de Spionaj Sovietic. Întuneric fiind, mesajul ajunge în mâinile maiorului Bădărău, dată fiind eroarea curierului, și astfel, cei doi sunt deconspirați, și evident arestați, depuși fiind la închisoarea din Cernăuți. Chiar și așa, șederea lor în închisoare nu a fost lungă, fiind luați de acolo de Niki Ștefănescu, unul dintre cei mai apropiați oameni ai lui Moruzov, și dispărând fără de urmă. Mai mult, se pare că în urma acestor evenimente, Moruzov s-a arătat foarte neliniștit, având chiar și o discuție, pe un ton agresiv cu Colonelul Cosma, șeful Centrului de Informație de la Cernăuți, în care l-a acuzat pe maiorul Bădărău de lipsă de tact.

Nu în ultimul rând, o chestiune foarte importantă în lansarea acestei ipoteze este mutarea cu locuința lângă Legațiunea Sovietelor. La începutul lui decembrie 1939, Moruzov achiziționează, pe numele doamnei Clelia Prodanof imobilul din strada Toma Stelian, nr. 2, iar mutarea sa propriu-zisă în clădire s-a făcut aproape de ultimatumul sovietic din iunie 1940. Acum să dezbatem posibilele motive pentru care s-ar fi făcut această mutare. Pe primele și anume: dintr-o dorință pur personală de a sa, sau de a iubitei sale, le excludem fără doar și poate, fiindcă nu ar fi putut prima în fața amenințării cu moartea. Moruzov, marele slavofob, care afirmă pe unde poate că-i urăște pe ruși să se mute lângă ei doar pentru că îi place zona… cum sună asta? „Sentimentul egoist, sau presiunile întreținutei sale, oricare din acestea, sau amândouă la un loc, nu puteau să fie mai hotărâtoare decât grija pe care o are fiecare om de a se păzi în atare împrejurări, cum era cazul”, spune locotenent-colonelul Ionescu Micandru. Astfel, eliminând această posibilitate, ne mai rămâne una singură: interesul de serviciu, însă și aceasta este demontată, chiar de niște apropiați ai lui Moruzov, care afirmă în declarațiile lor că nu se găseau în casă aparate de ascultare sau interceptare, și nici că locuința ar fi avut vreun post de observație al clădirii învecinate. Date fiind aceste două aspecte, și faptul că, atenție, asupra lui Moruzov nu a existat vreo tentativă de asasinat, pot duce la concluzia că într-adevăr a existat o colaborare între el și Uniunea Sovietică.

Privind la cele de mai sus, putem fi tentați să credem că acesta este tot adevărul, și că într-adevăr, fără vreo urmă de îndoială, Mihail Moruzov a colaborat cu Rusia, însă, nu trebuie excluse nici misiunile reușite, relațiile sale puternice cu germanii, și nici faptul că, cei care l-au arestat au fost dușmanii lui, și există varianta în care unele declarații să fie date sub presiune, unele mărturii mincinoase, și unele probe măsluite. Chiar și așa, ne rămâne această ipoteză, pe care nu trebuie să o îndepărtăm ca și cum ar fi din start greșită, și întrebarea al cărei răspuns este încă în ceață: a fost Mihail Moruzov un spion sovietic?

1. Prescurtare pentru: Serviciul Secret de Informații

2. La 28 iunie 1940, Basarabia și Bucovina de Nord sunt cedate Uniunii Sovietice, iar la 30 august, în același an, România pierde, în baza Dictatului de la Viena, Transilvania de Nord,care este alipită Ungariei. Pentru acestea a fost găsit regele Carol al II-lea, iar Moruzov, fiind omul lui, ar fi putut avea legătură

3. Cazaci proveniți din regiunea Ucraineană Zaporojia

4. Cele 9 secții sunt: Secția de Informații, Secția de Contrainformații, Secretariatul, Biroul Tehnic, Biroul de Identificare, Biroul Juridic, Casieria, Biroul Agenturii, Biroul Personalului

5. ANIC, Fondul Cabinet Ion Antonescu, Dosar 99/1941, f.4

6. ANIC, Fondul Cabinet Ion Antonescu, Dosar 99/1941, f.37

7. ANIC, Fondul Cabinet Ion Antonescu, Dosar 99/1941, f.33

8. Colonel în cadrul Armatei României, profesor la: „Școala Superioară de Răsboiu” și fost atașat militar la Roma

9. ANIC, Fondul Cabinet Ion Antonescu, Dosar 99/1941, f.33

10. Este vorba despre cartea: „L’espionnage et le Contre-espionnage”

11. ANIC, Fondul Cabinet Ion Antonescu, Dosar 99/1941, f.39

12. Ajutorul șefului Centrului de Informații de la Cernăuți

13, ANIC, Fondul Cabinet Ion Antonescu, Dosar 99/1941, f.40

14. Soția unui prieten, de-al lui Moruzov, și vecină cu imobilul. Actul de cumpărare a locuinței de la Leopold Flavian, s-a întocmit la 9 decembrie 1939

15. Eliberat la 26 iunie 1940, este actul prin care României îi este cerut să cedeze Uniunii Sovietice, Basarabia și Bucovina de Nord, de bună voie, altminteri urmând să-i fie luate cu forța

16. Ștefania Botez, pe numele ei, este fiica fratelui lui Moruzov, măritată fiind cu un învățător din Tulcea cu numele de Botez

17. ANIC, Fondul Cabinet Ion Antonescu, Dosar 99/1941, f42

18. V. declarațiile atașate la dosar ale celor doi agenți care-l păzeau zi și noapte pe Moruzov: Bălan Ovidiu și Stamate Nicolae, și de asemenea declarația d. Căpitan Inginer Son Dumitru, șeful Biroului Tehnic de la SSI. ANIC, Fondul Cabinet Ion Antonescu, Dosar 99/1941, f41

19. Ca exemplu concludent pentru a atesta bunele sale relații cu Germania, Amiralul Canaris a venit personal la București pentru a-i cere eliberarea lui Moruzov, atunci când acesta a fost arestat. Cererea amiralului a fost respinsă, dat fiind faptul că Moruzov nu a mai fost eliberat niciodată.

The Unexpected Socialist Origins of International Women’s Day
The historical events behind International Women’s Day

Autor: Ruxanda Rusu, clasa a X-a B
Clasa: a X-a B
Text editat de: David Ișțoc, clasa a IX-a A

Women’s demonstration for bread and peace in 1917 | State museum of the political history of Russia Wikimedia Commons [Licensed under CC BY Public Domain Mark 1.0]

On the 8th of March every year, women all around the world and their efforts are celebrated by International Women’s Day. Even though companies have been abusively using this holiday for marketing purposes, its roots lie in the Socialist movement dating back to the 20th century and the fearless women who risked their lives for equal rights. From German socialists to the Russian Revolution, this article explores how female socialists brought drastic change on an international level, thus improving the lives of millions for generations to come.

The Uprising of 20,000, or more commonly known as the New York shirtwaist strike of 1909, reached an immense impact throughout the United States of America, followed shortly by Europe. During this 11-week strike, mainly young Jewish women working in garments’ factories protested against the insufferable working conditions and hours. In 1910, the USA’s Socialist Party organized marches through the country in honor of “Women’s Day” to commemorate the events.

In the same year, a renowned German socialist, Clara Zetkin, proposed an “International Women’s Day” at the International Socialist Conference in Copenhagen, Denmark. Apart from her contribution the universal women’s suffrage, she organized the first women’s conference against WWI in 1915, and represented the German Communist Party from 1920 to 1933, being mentioned in an obituary from the Manchester Guardian as the “grandmother of communism”. Her personal friends included political leader Vladimir Lenin and activist Rosa Parks. Zetkin passed away on the 23rd of June, 1933.

“When a battle for suffrage is conducted, it should only be conducted according to socialist principles, and therefore with the demand of universal suffrage for women and men.” (quote by Clara Zetkin)

On the 8th of March,1917, with tensions spiking higher, thousands of women organized the protests against World War I and food shortages in Petrograd (current Saint Petersburg, Russia) – the beginning of the Russian Revolution. By the next day, 150,000 men and women joined the movement, demanding the capitulation of the tsarist dictatorship. The historical events resulted in women

gaining voting rights and the forced abdication of Tsar Nicholas II. International Women’s Day has been celebrated primarily only in socialist countries until the mid-’70s. The General Assembly passed a resolution in 1977 proclaiming United Nations Day for Women’s Rights and International Peace, in conformity with the member states’ cultural and historical background.

In an article for Teen Vogue, historian Sharon Smith, author of Women and Socialism, talks about the socialist struggle concerning feminism:

“If Russian women workers could overthrow a dictator by uniting together and going on strike, then surely women everywhere in the world today have the potential to accomplish major political change.”

Digital illustration, source: https://seattledsa.org/2017/12/solidarity-survivors/

Following this trend, “socialist feminism” has developed in the ‘70s as a new ideology that promised to encompass class struggles, inequality, and women’s rights. Unlike other feminist movements, socialist feminism recognizes the codependency between the capitalist system and women’s persecution under a patriarchal society by dismissing the idea of gender as the only and primary basis for oppression. This movement seeks to give ownership of their work back to the workers and recognize the symbiotic relationship between the constraints of capitalism, economic injustice, and other forms of oppression such as racism.

On International Women’s Day, in an overly consumerist society, it is of utmost importance to remember the women who fought courageously against the oppressive systems at the time and to acknowledge this day’s radical historical nuance.

Motivatia ultimelor trei generații în aplicarea și participarea la universitate

Autor: Rusu Alexandru
Clasa: a X-a B

Text editat de: David Ișțoc, și Filip Constantinescu, clasa a IX-a A

Motivația reprezintă cheia succesului în învățare și în menținerea aceluiași nivel în ce constă implicarea în activitățile școlare și extrașcolare. Această afirmație este valabilă pentru ultimele 3 generații, însă în fiecare dintre ele motivația pentru a aplica la universitate și în general, motivația pentru învățătură este diferită și necesită altă abordare în a o analiză. Împrejurimi, economia, relațiile politico-administrative. Putem spune simplu că motivația este un set de resorturi care ne determină să facem un anumit lucru.

Dezvoltarea universitară, în timpul comunismului, a fost privită ca o parte a procesului de modernizare, că o dezvoltare socio-economică.

Meritocrația este o formă de organizare în care sarcinile și nominalizările sunt atribuite pe baza abilităților și nu pe baza averii sau privilegiilor provenite din clasele sociale.

Etapizarea meritocrației este oportună în scopul evidentierii rolului universitățîi întrun stat modern. La debutul comunismului putem spune cu siguranță că meritocrația a reprezentat o idee secundară sau chiar mai mult, subsidiară. La momentul respectiv ideea de meritocrație se întrepătrunde cu dezbaterile legate de politică și ajunge, prin lipsa acesteia timp de o scurt durata, să afecteze definția conceptului de cetățean, fiind absorbită în dispute ce aveau la baza definirii națiunii române. Și totuși din meritocrație s-a format o nouă tipologie socială, a oamenilor egali, care și-au început ascensiunile având la bază doar merite personale.

Perioada interbelică a este cea care contribuie la nașterea ieșirii în evidență a oamenilor care se simt nedreptățiți în legătură cu ceva. Comunismul oprește pentru o perioada această dorință a oamenilor de a spune ce e drept, că după aceea, în ultimii 10 ani înainte de sfârșitul comunismului în România, oamenii să-și recapete curajul în a spune ce îi nemulțumește. Meritocrația nu a fost un punct forțe în prima parte a comunismului, dar spre sfârșitul acestuia, meritocrația a fost probabil la cel mai înalt punct din ultimul secol, chiar mai sus decât meritocrația din zilele noastre “Meritocrația era mai aplicat atunci decât acum”(Vorbele tatălui meu care se referea la meritocrația în afară a tot ce ține de școală și , dar și cea aplicată în școală și liceu, acesta luând parte la aceste stadii ale învățământului în anii ‘80)

Revenind la motivația generațiilor, le-am luat interviu bunicilor mei și pot spune că au trăit într-o vreme mult mai grea, în care motivația provenea din frică lipsei de mâncare și de bani. Bunicii mei au făcut școala și liceul în anii ‘50 când comunismul era pe prim-plan.

Unul dintre bunicii mei a avut într-adevăr niște experiențe nu tocmai frumoase din cauza sistemului comunist(care prin anii ‘50 a fost la cel mai înalt nivel în ceea ce privește asprimea cu care tratau lucrurile): a început să spună lucruri rele despre conducătorul actual al țării, Ceaușescu, ceea ce înfuriat facultatea pe care o reprezenta, urmând să fie exmatriculat din această. A condus tractoare timp de un an după această întâmplare. Într-adevăr, este un lucru total incorect, dar care i-a oferit o altă oportunitate, la urgențe medicale( ceea ce este cunoscut astăzi că DSP). Nedreptățirea la adresa bunicului meu l-a făcut să fie și mai motivat deoarece și-a dat seama că ar fi mai bine că ocupația lui zilnică să fie ceva mai măreț. Soția acestuia, bunica mea, a avut aproape același fel de motivație. Nici ea nu a făcut facultatea “Tare aș fi vrut să fiu profesoară de limba română”ceea ce a motivat-o să participe la școală de asistente, de unde a plecat cu o meserie care urmă să fie până la pensie.

Bunica din partea tatălui a dus o viață relativ îmbelșugată, tatăl ei fiind boier care deținea terenuri. Întotdeauna i-a plăcut să învețe și a fost interesată întotdeauna de limbi străine și asta a condus-o înspre carieră de profesoară de franceză, o carieră care i-a adus multe beneficii din punct de vedere socio-economic și cultural. Bunicul din partea tatălui însă și a învățat lecțiile vieții și și a căpătat motivația din experiențe mult mai crunte. A rămas orfan în clasa a 8 a și a trebuit să se motiveze singur, să-și găsească scopul în viață și să muncească foarte mult. “Nu există termenul de nu vreau. Există termenul de trebuie”. (vorbe spuse de bunicul meu). Motivația care era în sufletul elevilor în anii ‘50 era condiționată de traiul cu provocări de viață mai mari. Banii se făceau foarte greu și pentru asta era nevoie de muncă și de automotivare constanța.

Dacă privim perspectiva generației următoare, a părinților noștri, socializarea în învățământ începe să devine un motiv pentru motivația de a învață, lucru care mai târziu va fi un fapt esențial care stă la baza motivației școlare. Plăcerea de a te duce la școală începe ușor-ușor să provină și din socializare și conexiuni umane, pe lângă dorința arzătoare de a avea un succes răsunător în viață. Mamei mele îi plăcea să se ducă la școală și i-a plăcut să învețe foarte mult și unul dintre motivele pentru care se ducea la școală cu un zâmbet pe buze era și colectivul de elevi. Ea a provenit dintr-o familie medie și a dorit întotdeauna să ajungă și mai sus din punct de vedere financiar și a participat activ la acțiunile ce țineau de învățământ. La fel că tatăl meu, nu a avut nicio nedreptatire în ceea ce privește sistemul de învățământ românesc iar meritele ei au fost recunoscute la nivelul potrivit. Tatăl meu a avut aceeași percepție despre școală că mama mea și ambii au plecat din localitățile natale și au venit la București, la A.S.E , știind că o facultate la București le-ar fi beneficia planurile de viitor.

Revoluția din ‘89 a fost în aceeași perioada în care părinții mei au intrat la facultate. Reformele de după i-au ajutat pe părinții mei să aibă mai multe opțiuni și schimbări în ceea ce privește sistemul educațional și carierele valabile. Datorită revoluției, variatele oportunități au deschis orizontul social-economic și cultural al părinților mei, astfel fiind și mai motivați să cunoască cât mai multe.

Meritocrația este din ce în ce mai practicată după revoluție, până la un anumit punct, unde în așa zisă istorie academică apar universitățile private și în România, într-un final. De atunci și până în prezent s-a remarcat că apariția multor facultăți private a dus la erodarea calității studiilor în România. Acest fapt a fost susținut de ideea că elevii mai slab pregătiți veneau la facultăți particulare, în timp ce elevii cu rezultate bune se îndreptau înspre universități publice. Din nou, în acest caz, motivația elevilor, de la universitatea particulară,de a învață și excela este cumva redusă din cauza ușurinței cu care se poate obține o diplomă de absolvire și note bune, în comparație cu o universitate publică unde trebuie să obții rezultate remarcante pentru a fi în top și pentru a te menține în “concursul” dintre ține și colegii tăi. Chiar dacă eu mă aflu la un liceu particular, nu pot să spun că ni se atribuie note, diplome sau premii fără niciun drept și fiecare dintre noi a muncit pentru ce merită. Însă este foarte posibil că în țară mea să fie școli, licee sau universități cu particularități asemănătoare spuselor mele. În cazul acesta, elevii din universitățile publice care nu puteau menține pasul cu munca atribuită își schimbau universitatea și se axau înspre cele private, astfel mediile acestora scăzând pe an ce trece. Această este posibil să fie o situație în anumite instituții de învățământ a momentul actual. Însă în perioada primelor apariții ale universităților particulare, oamenii se îndreptau înspre un astfel de sistem, care, în opinia mea, are mai multe beneficii și îmbunătățiri față de un sistem public. Condițiile acestui mediu ,aranjat într-un mod special la momentul acela, trebuiau să aduc motivație tocmai din cauza nenumăratelor beneficii pe care le aveau un plus față de sistemul public. Însă, în timp,în România, unii oameni au început să nu mai ia în considerare sistemul privat că fiind unul serios și se gândesc că ai recurs la această opțiune din cauza incapacității de a ține pasul cu sistemul public. Și aici se creează o discrepanța între universitățile private și publice. Fiecare universitate are propria perspectiva și stil în ceea ce privește învățătură, deci indirect, elevii își creează în minte o idee proprie a ce înseamnă școală, ce este bine și nu este bine etc. în funcție de modul din care provin. Astfel, neînțelegeri vor apărea între cele două tipuri de elevi privind ideile lor în ceea ce privește scopul învățăturii. În felul acesta,elevii compară cele două sisteme și ajung la o concluzie care le va afecta motivația de a aplica la facultate. Depinzând de această concluzie, motivația lor pentru învățătură va stagna, va fi la un grad mai înalt sau va scădea, afectându-le pozitiv sau negativ performanțele școlare. Motivația pentru a continuă și a aplică la o universitate este foarte mult influențată de părerile altora în zilele noastre. De aceea trebuie să știi ce vrei și în ce categoria se află cariera pe care vrei să o practici.

Însă motivația în ceea ce privește învățătură provine mai ales din familie. Cum a demonstrat și un coleg, bunul meu prieten Max “Da, părinții mei au avut școală, și pot spune că au excelat în ea. Ambii au studii universitare, iar mama are inclusiv un doctorat”, proveniență culturală familială este foarte importantă pentru idealurile și valorile pe care urmașul o să le aibă. În plus, Max are aceleași experiențe că mine în ceea ce privește meritocrația “Nu mi s-a întâmplat vreodată, să fiu martorul unei situații, unde banii, să primeze în fața performanțelor școlare, lucru care mă bucură, și care îmi dă speranța într-un viitor mai bun, deși sunt conștient că aceste situații nefericite se mai întâmplă încă. În opinia mea, meritocrația este mult mai practicat decât la începutul comunismului și sfârșitul perioadei interbelice, dar mai puțin practicată decât în perioada sfârșitului comunismului.

Dacă vorbim despre ideea care stă la baza motivației din generația mea, unii oameni preferă să se ducă la școală pentru socializare și activități noi și interesante, iar alții strict pentru atingerea scopului legat de materia care îi interesează pe ei cel mai mult. Eu la momentul de față, aș putea spune că nu mă mai ocup de școală chiar la fel de mult cum o făceam în anii trecuți, deoarece vreau să mă axez pe socializare, experiențe noi, și să mă extind social. Dar sunt și colegi care se duc la școală că să le facă pe ambele, plus cu zâmbetul pe față “Factorii care m-au motivat să învăț, atât în școala generală, cât și în liceu, și cu siguranță cei care mă vor motiva să urmez cursuri universitare sunt mai degrabă interni decât externi. Nu am studiat niciodată, la presiunea părinților, propria mea conștiință, fiind mai degrabă cea care m-a împins de la spate, la care se adaugă, desigur, o oarecare vânătoare de note, căreia nu-i trebuie acordată o importanță prea mare, dar care există, mai mult sau mai puțin, la fiecare elev, aș fi ipocrit dacă aș nega-o. Totodată, dorința unei culturi generale cât mai bogate, și nădejdea unui viitor strălucit, ce are la bază întemeierea unei familii și o carieră stabilă, constituie reale motive pentru mă străduiesc la școală.

Însă, chiar dacă școală este un factor foarte important pentru dezvoltarea unui copil din toate punctele de vedere, mai ales pentru succes în carieră, se pot face bani, după părerea mea, mai ușor decât în perioada comunismului când aveai nevoie de facultate și de diplomă de absolvire neapărat pentru a ajunge să ai un salariu mare cu un job foarte bun. În zilele noastre, chiar i dacă ai o facultate nu este neapărat să ajungi într-o poziție superioară în carieră ta. Sunt oameni care nu au facultate și au ajuns să aibă succes, și chiar unul impresionant în viață. În anul 2021, că să poți să ajung isa faci bani și dacă nu vrei să faci o facultate și simți că îți irosești timpul în vreun fel te poți educa financiar( lucru care în România este la un nivel destul de mic) și poți să-ți începi un business, de început, oricât de mic ar fi el. Sunt multe căi prin care poți să faci bani acum și din ce în ce mai mulți oameni au început să evite facultatea și să se educe economic pentru a obține ce vor: succes

În sfârșit, după ce am analizat motivațiile ultimelor trei generații în ceea ce privește participarea sau evitarea universităților private și publice, am ajuns la concluzia că în mare parte această scade datorită multiplelor oportunități care se ivesc odată cu trecerea timpului. Desigur, este posibil că un anumit climat politic să fi influențat anumite idei despre motivație, însă ideile de baza, socializare, plăcerea de a învață, dorința de a avea succes constant, sunt încă reprezentate de fiecare dintre persoanele din ultimele trei generații. Discrepanțele dintre universitățile publice și private probabil vor arată și mai multe lucruri pe parcursul extinderii campusurilor private și cel mai probabil va schimba una sau două idei ce stau la baza motivației, însă lucrurile se schimbă destul de greu de la o generație la alta. Între noi și bunicii noștri s-au remarcat diferențe majore, dar doar datorită faptului că aveau condiții de viață mult mai grele, mai ales din cauză că generația lor se dezvoltă în perioada post interbelică. Fiecare om din fiecare generație lucrează pentru ce i se pare lui a fi corect și fiecare are păreri diferite despre influență pe care o are universitatea asupra elevilor. Tocmai de aceea este bine să ne uităm atent întotdeauna din perspective complexe și diferite , să cântărim lucrurile, și să luăm decizia finală care sperăm noi că ne ne va ajuta cel mai mult.

Recomandare de film

Autor: Amalia Ioana Urăști-Radu, clasa a X-a A
Text editat de: Filip Constantinescu, clasa a IX-a A

“Înzestrată” (“Gifted”- 2017) este un film de dramă cu accente comice (o dramă-comedie sau “dramedie”), care se bazează pe inteligența unei fetițe orfane de 7 ani și relația sa cu unchiul său, care se luptă cu mama lui pentru custodia fetiței.
Frank Adler este un bărbat care își crește singur nepoata, pe tânăra Mary, într-un orășel de pe coasta Floridei. Planul lui Frank este acela de a-i oferi o copilărie cât mai normală și mai fericită lui Mary, ocupându-se îndeaproape de educația sa. Abilitățile matematice extraordinare ale lui Mary îi atrag atenția lui Evelyn, mama lui Frank, care are alte planuri cu nepoata sa – vrea să o separe de Frank. Însă Mary nici nu vrea să audă de ideea de a sta departe de unchiul său, fiind atașată enorm de el.
Rolul lui Mary este interpretat de tânăra actriță McKenna Grace, iar rolul lui Frank Adler este interpretat de celebrul actor, pe care mulți îl știu din rolul său de Căpitanul America, Chris Evans.
“Gifted” a primit multe recenzii pozitive, toata lumea aclamând-o pe tânăra actriță pentru emoțiile transmise pe tot parcursul poveștii.
Filmul are o producție spectaculoasă și realistă. Am rămas plăcut surprinsă de tot filmul, de la întâmplările din lungmetraj până la jocul actorilor pe care nu puteam să îi văd jucând într-o dramă. Îl recomand tuturor persoanelor, în special celor care sunt pasionați de matematică.

“Raya și ultimul dragon” este cea mai recentă animație făcută de Disney, aceasta fiind lansată pe 3 Martie 2021.
În fantastica lume Kumandra, oamenii și dragonii locuiau în armonie cu mult timp în urmă. Când o forță întunecată îi amenință, dragonii se sacrifică pentru salvarea oamenilor. După 500 de ani, amenințarea se întoarce și o singură luptătoare, Raya, poate găsi ultimul dragon legendar care o va ajuta să unească tărâmurile despărțite și oamenii împietriți. Totuși, de-a lungul călătoriei, ea va afla că e nevoie de mai mult decât un dragon pentru a salva lumea; e nevoie de încredere și de lucru în echipă în egală măsură.
Filmul are o distribuție predominant asiatică americană, incluzând vocile lui Kelly Marie Tran în rolul Rayei și Awkwafina în rolul dragonului Sisu. Acesta este al 59-lea film produs de Walt Disney Animation Studios și din câte am observat, este cam printre singurele filme Disney care nu sunt și musicaluri.
“Raya și ultimul dragon” este o animație excelentă, care, ca orice alt film Disney, știe să-ți capteze atenția asupra acțiunii și transmite sentimente puternice oricărei persoane care se uită la acest film.
Am adorat fiecare personaj și moment din animație, am râs la fiecare glumă, și de abia aștept să mă mai uit la el încă o dată.

14 Martie – Ziua internațională a matematicii

Autori: Petra Geanaliu, Mara Postelnicu, Dima Geanaliu
Text editat de: Duță Maximilian Valentin

Ce este matematica?
Matematica este o știință logică și exactă în care se folosesc cifre, simboluri, grafice și teorii. Ea este originară din Grecia Antică.
Matematica este foarte importantă, deoarece poate fi întâlnită în viața de zi cu zi.
În română, termenul a fost copiat după franţuzescul „mathématique” şi italienescul „matematica”.

Cu ce te ajută matematica?
Fără matematică nu ar exista tehnologie. Desigur, o vânzătoare trebuie să știe numai adunări și scăderi, dar matematica adevărată este folosită de ingineri, matematicieni, arhitecți, programatori și mulți alții. Matematica te ajută să-ți dezvolți mintea și să ai o logică în tot ce faci. Dacă lumea vrea să evolueze, are nevoie să cunoască universul cu ajutorul formulelor matematice.

Istoria matematicii
Matematica a fost inventată la începutul secolului VI, înainte de Hristos, cei care au inventat-o, fiind grecii.
Pentru că oamenii au considerat-o o știința importantă, au dezvoltat-o în continuare. Mari matematicieni care au ajutat la introducerea a mai multor teorii și ecuații complicate sunt: Arhimede, Euclid, Gauss etc.

în anime

Autor: Rebecca Maria Bădescu, clasa a V-a B

Text editat de: Andrei Albu

Manga este un nume dat pentru revistele de benzi desenate japoneze, iar animeurile sunt ecranizările manga-urilor puțin adaptate. La început, anime-urile erau desenate manual, însă odată cu avansarea tehnologiei au avansat și studiourile care realizau anime-uri, putând să facă anime-uri pe calculator.

Ideea de anime este destul de veche, iar printre primele anime-uri create a fost Astro Boy, în 1963 de Osamu Tezuka și Namakura-gatana, publicat în anul 1917, cu durata de două minute, în care este prezentat un samurai care a fost păcălit să cumpere o sabie ruginită. Acesta încearcă să atace trecătorii, pentru a examina capacitățile sabiei, însă oamenii s-au luptat cu el și l-au doborât.


Într-adevăr și animeurile sunt animații, de acolo le vine și numele, dar nu sunt una cu desenele animate. Foarte multă lume încurcă anime-urile cu desenele animate, dar ele de fapt sunt foarte diferite, deosebindu-se prin: story line-ul unic, foarte creativ și bine realizat, prin efectele speciale, grafica incomparabilă, prin melodiile de fundal și intro-urile/outro-urile excepționale.


Anime-urile sunt de mai multe feluri, în termeni specifici câteva din ele fiind:


– Komodo (pentru copii), cum ar fi Pokemon;


– Shoujo (destinat audiției feminine tinere), un exemplu de anime de acest fel care mi-a plăcut este SailorMoon;


– Shounen (destinat audiției masculine tinere) de multe ori de acțiune, câteva dintre favoritele mele sunt: Naruto și în continuarea sa Naruto Shippuden și Boruto, Bleach, Digimon și HunterxHunter;


– Slice of life (se bazează pe lucruri pe care le faci zi de zi în viața reală, cum ar fi să mergi la școală, să te joci, sau să mergi la evenimente etc.), câteva exemple de anime-uri de acest fel sunt: Toradora, My Neighbour Totoro și Spirited away în care este vorba despre o fetiță de 10 ani pe nume Chihiro, numită mai apoi Sen care ajunge într-un tărâm al duhurilor, unde oamenii nu aveau voie, dar cu ajutorul lui Haku (tot om și el, dar care s-a integrat în lumea duhurilor) scapă.

Boku No Hero Academia- Rebecca Bădescu (clasa a-5-a B)

Boku No Hero Academia sau My Hero Academia este considerat de foarte multă lume predecesorul lui One Punch Man. Nu trebuie sa fii mare filozof să îți dai seama de ce (dacă te-ai uitat la ambele).


Este un Shounen în care marea majoritate a populației are un “quirk” adică o putere, iar restul sunt oameni normali. Dar chiar dacă Izuku Midoriya sau Deku, protagonistul show-lui nu are o putere, el își dorește foarte tare să fie și el un erou.


All Might, idolul lui, este în căutare de un moștenitor al puterii sale. Și da, puterile pot fi moștenite prin foarte multe feluri. Acum visul lui Midoriya se poate îndeplini. Cu ajutorul lui All Might, Deku este acceptat la liceul pentru eroi unde își face foarte mulți prieteni, dar nu va fi ușor. Nici răufăcătorii nu stau degeaba.


Mie acest anime mi s-a părut foarte interesant, mi-a plăcut foarte mult și îl recomand cu drag. Îndrăgesc foarte multe personaje din această serie, atât cele negative cum ar fi Toga sau Dabi, cât și personaje pozitive ca Uraraka, Todoroki sau Denki. Dacă îl începeți, o să vă placă cu siguranță!

Destinația lunii Veneția

Autori: Andrada-Ella Bocan și Maria Melehat, clasa a V-a A

Text editat de: Natalia Bențe, clasa a X-a B

Ce poți face în Veneția?

1. O plimbare cu gondola;

2. O excursie în Burano – Burano este o insulă foarte frumoasă;

3. O vizită la Bazilica San Marco;

4. O plimbare în Piața San Marco;

5. O plimbare pe Canalul Grande;

6. O oprire pe Podul Rialto;

7. Cumpărături.

Vă recomandăm Veneția, Italia, pentru că nu este voie cu mașini sau alte vehicule publice, ceea ce înseamnă că e mult mai mult aer curat. În plus, sunt foarte multe străduțe între clădiri, care sunt foarte strâmte, iar pozele ies uimitoare. Restaurantele sunt de asemenea, foarte bune.

Veneția este plină locuri interesante, în care poți desfășura activități distractive!

Impresii de călătorie

Andrada: Am fost în Veneția împreună cu Maria și pot spune că ne-am distrat. Activitatea mea preferată a fost plimbarea cu gondola. M-a relaxat și m-a impresionat această plimbare pe canalele Veneției. Mi-a plăcut și să merg în Piața San Marco și să cumpăr diferite personaje din sticlă.

Maria: După ce această călătorie, Venția a devenit orașul meu preferat. Pot să spun că plimbarea cu gondola a fost una dintre activitățile cele mai frumoase. Cred că ne-am pierdut de vreo 5 ori, dar am reușit să ajungem în piața San Marco. Este o piață mare, cu multe terase, și un turn cu ceas foarte înalt și frumos decorat. De acolo poți cumpăra măști colorate, cu detalii incredibile.

5 citate despre viață ale lui Albert Einstein

Autor: Eric Bulzan

Capitolul 2. Când visul lui Joe se împlinește

Autor: Toma Ciprian,

”Ce faci pentru tine, dispare odată cu tine, ce faci pentru alții, rămâne pentru eternitate.”

“Viața însăși este magie, iar dacă nu crezi asta, măcar încearcă să o trăiești ca pe ceva magic.”

“Cei care au privilegiul de a ști au datoria de a acționa.”

“Valoarea unei ființe umane ar trebui să se estimeze în funcție de ceea ce dă, nu ceea ce primește.”

“Viața e ca mersul pe bicicletă: ca să-ți menții echilibrul, trebuie să te miști în permanență.”

Arhimede, matematicianul care a reușit să miște lumea cu un singur punct de sprijin

Alexandru Matei Mocanu – clasa 1 A

Unul dintre marii matematicieni ai tuturor timpurilor este și Arhimede.

Pasiunea sa pentru matematică l-a făcut să se gândească cum ar putea formulele matematice să-i ajute pe oameni să cunoască mai bine natura și să își facă viața mai ușoară.

El a inventat mai multe principii, unelte, mecanisme care și astăzi ne sunt de mare ajutor.

1. Șurubul lui Arhimede

Șurubul lui Arhimede putea să ridice apa din lac pe câmpuri, sau din vale în deal.

Este format dintr-un tub cu o spirală mare în interior și prin rotirea acestei spirale, apa este adusă la suprafață.

El reprezinta defapt baza puțurilor din zilele noastre.

2. Legea lui Arhimede

Principiul spune că atunci când scufunzi un obiect în apă nivelul apei crește în funcție de volumul obiectului scufundat.

Legenda zice că împăratul din acea vreme l-a rugat să verifice dacă coroana lui era din aur pur. Arhimede trebuia să rezolve problema fără să distrugă coroana. Găsirea soluției l-a făcut să exprime celebra Evrica!

El a folosit un cântar, care avea de-o parte un lingou de aur pur cu aceeași greutate ca si coroana, iar de cealaltă parte avea coroana. Acest cântar l-a scufundat în apă și a observat că partea de cântar cu lingoul de aur era mai grea. Astfel și-a dat seama că obiectele, deși aveau aceeași greutate și ar fi trebuit sa fie din același material, nu erau identice. Deci coroana avea și un alt material în compoziție.

Acest experiment a stat la baza legii care îi poartă și numele, lege folosită în fizica fluidelor.

3. Legea pârghilor

Legea pârghilor spune că cu cât o pârghie este mai lungă cu atât poți ridica un obiect mai ușor.

Legenda spune că regele din acea vreme l-a rugat pe Arhimede să își folosească cunoștiințele pentru a aduce la apă cea mai mare corabie construită pană atunci. Arhimede s-a folosit de legea pârghilor pentru acest lucru.

Această lege a ajutat la construirea viitoarelor macarale și scripeți, așa cum îi știm noi azi.

4. Gheara lui Arhimede

Este un fel de macara, cu un cârlig sau mai multe, cu care se agățau corăbiile dușmane pentru a le ridica și ale răsturna.

Această unealtă a fost construită pentru apărarea orașului Siracuza de atacul romanilor.

Joe visa mereu că el este un personaj dintr-un joc video. Acesta era visul lui preferat dintotdeauna. Există vise, dar uneori trebuie să ne și trezim:


– Joe, te rog trezește-te! E vineri! strigă mama.

– Imediat! răspunse Joe.


De când a închis computerul, duminica trecută, parcă a apăsat pe ceva, computerul lui emana o lumina aurie.

Ceva și mai ciudat era că un obiect din jocul lui preferat se afla pe birou. El nu cumpărase așa ceva și nu mai văzuse așa ceva niciodată.

După ore, Joe era fericit că în sfârșit se putea juca pe computer. Dar, când a atins computerul ca să îl deschidă… S-a trezit în jocul lui preferat, de-a dreptul în mijlocul acțiunii. Ăsta era visul lui! Nu îi venea să creadă. A găsit un personaj din joc și l-a întrebat:


– Scuză-mă, știi de ce mă
aflu aici?
– Desigur, ești aici pentru că
ai închis computerul, dar în același timp ai apăsat din greșeală butonul de teleportare. Acel buton teleporta un obiect din acest joc în lumea ta. În locul lui, un obiect sau o ființă se teleporta în lumea noastră, iar tu ai fost norocosul… cred. Deci, mult noroc la completat nivelele din acest joc!

– Mulțumesc pentru
informații! zise Joe uimit. Știi cum pot să mă reîntorc în lumea mea? Pentru că nu vreau să lipsesc de la școală, iar mama mea va crede că am dispărut.

– Normal că știu! Cât timp tu
te afli aici timpul e oprit.

Tot ce trebuie să faci e să completezi cele 5 nivele, iar apoi să treci prin Portalul teleportator care e păzit de trei gardieni. Trebuie doar să le dovedești că ai trecut de ultimul nivel iar ei te vor lăsa să te reîntorci în lumea ta, iar obiectul din joc va reveni în acest joc.


– Bine, încotro e primul
nivel?

– Mergi douăzeci și trei de
pași în față apoi faci stânga și vei vedea o ușă pe care scrie ,,nivelul 1”.

– Nivele sunt ca cele pe
care le-am jucat eu până acum?

– Din păcate, nu! Dar cred
că te vei pricepe la ele. Mult noroc! La revedere!

– La revedere!

Joe făcu cum l-a sfătuit personajul din joc și a găsit ușa de care zicea personajul. ,,O să fie un drum lung…” își spuse el în minte. Și puțin înfricoșat de ce va aduce nivelul, deschise ușa.