La Genesis College, în luna noiembrie sărbătorim toleranța, în toate formele ei!

În cadrul Lunii Toleranței, dorim să le oferim elevilor noștri exemple prin care să punem în valoare toleranța și importanța acesteia în viața noastră. Astfel, pe 16 noiembrie, cu ocazia Zilei Internaționale a Toleranței, ne-am bucurat să avem alături de noi, cinci militari răniți, ca urmare a misiunilor în teatrele de operații sau în țară, și voluntari ai echipei Invictus România.

Aceștia au împărtășit poveștile marcante și speciale din experiența lor, precum și încercările constante prin care au trecut. Astfel, elevii noștri au putut descoperi îndeaproape exemple de ambiție, perseverență, toleranță și curajul de a reîncepe viața, de a te dedica unei cauze și de a folosi sportul ca mijloc principal de exprimare.

Totul pornește de la noi – Alexandru Răzvan

Alexandru Răzvan este un învingător care reprezintă cu brio spiritul echipei Invictus. Exemplul pe care l-a oferit elevilor este cel personal – s-a ambiționat și a reușit să alerge pe distanța unui maraton, după care s-a autodepășit și a redus timpul de alergare sub patru ore.

„Totul pornește de la noi, de la unitate. Degeaba ai un grup unit, dacă niciun element nu este puternic. Așadar, înainte de a reuși să performăm într-un grup trebuie să ne depășim propriile bătălii. Trebuie să te poți motiva, să-ți stabilești niște priorități, să te autodepășești. Este important să învățăm unii de la altii.”, a explicat Răzvan elevilor de la liceu.

Mi-am adus normalitate înapoi – Eduard Mănăilă

Eugen Mănăilă este un militar care a fost rănit în Afganistan. Recunoaște că nu a avut multe amintiri plăcute din acea perioadă, iar postoperator a întâmpinat multe dificultăți, atât fizice, cât și de adaptare la noua realitate.

„Mă deplasam greu, mă întrebam care va fi viața mea în continuare, dacă mă voi chinui și plânge sau voi găsi o cale să ies din acea situație. Din fericire, am avut familia lângă mine, și mai mult, camarazi nu doar din sistemul militar, ci și din cel civil. ”, a punctat el.

Referindu-se la toleranță, Eugen Mănăilă le-a explicat elevilor că

„trebuie să ne acceptăm unii pe ceilalți, să ne uităm în oglindă și să înțelegem că cei de lângă noi sunt diferiți, niciodată greșiți. Ce m-a motivat pe mine? Am găsit o zonă de speranță, multe zone negre și una albă, dar plină de speranță. Am ajuns după câțiva ani de zile campion la power lifting. Acasă mi-am făcut o mică sală de sport, am fost susținut foarte mult, și am ajuns să ies campion național doi an la rînd la power lifting. Mi-am adus normalitatea înapoi. Nu-mi place să lucrez singur, am fost un om de echipă și am rămas la fel.

În același timp, elevii au descoperit un mic fragment din ce înseamnă Invictus și importanța activității fizice pentru a menține o viață echilibrată:

„Invictus înseamnă de neînvins și reprezintă o stare de spirit. Acest lucru nu se referă strict la militari, ci mai mult la oameni și modul în care reușesc să parcurgă cu bine încercările vieții. În astfel de momente, mișcarea fizică reprezintă cea mai importantă metodă prin care putem sprijini starea psihică pe care o avem. Pentru noi, sportul reprezintă aliatul de nădejde în lupta cu provocările de zi cu zi. În același timp, încercați să vă îmbunătățiți gândirea critică și să vă purtați cu cei din jur așa cum ați voi să fiți tratați. Învățați să lucrați în echipă. În momentul în care ați greșit, revizuiți și învățați. Această zi a toleranței trebuie să fie parte din voi, în fiecare zi.”

În prezent, Eduard are în palmares două titluri de campion național la power lifting, așa că poate fi o sursă de inspirație pentru oricine, nu doar datorită depășirii remarcabile a unui eveniment negativ, ci și consistenței și tenacității cu care și-a urmărit scopuri tot mai înalte, pe care le-a atins.

Am un supererou al meu, care sunt tot eu – Marius Cănuci

Marius Cănuci este caporal, militar român, rănit de două ori în Afganistan. La vârsta de 27 de ani, când alți tineri se bucură de tot ce are viața mai bun de oferit, Marius se străduia să găsească în el resursele necesare pentru a trece peste trauma războiului.

„Motivarea am găsit-o și în interiorul meu, am învățat să mă proiectez în viitor și să am un supererou al meu care sunt tot eu, iar după ce îmi ating un anumit scop, încerc să îmi setez un altul”, a spus el, explicându-le elevilor despre puterea cuvintelor în dialogul cu cei din jur și importanța ca acestea să fie folosite ca încurajare, nu să devină arme care ar putea răni pe cineva.

În același timp, viziunea sa despre rolul toleranței în viața copiilor a dezvăluit noi perspective asupra acesteia și le-a făcut urări de final:

„Toleranța apare și este necesară atât în interacțiunile zilnice de la școală, prin lupta de generații cu profesorii și alegerile individuale diferite ale colegilor, cât și acasă, în mediul familial. Cine nu a avut parte de confruntări cu mama sau tatăl pentru că generația sa vede în alt mod viața? Pentru a trece cu bine prin aceste valuri, v-ar ajuta să înțelegeți că fiecare dintre noi a fost copil și a avut probleme asemănătoare. Acestea sunt doar problemele trecătoare ale vârstei. Pentru a ajunge unde vă doriți în viață, important este să ascultați și să fiți întelegători. Voi sunteți viitorul și reprezentați schimbarea de mâine. Înțelegerea trecutului vă ajută mult în călătoria de autocunoaștere și, în acest mod, ne ajutați și pe noi să înțelegem viitorul, prin voi. Vă dorim să aveți parte de împlinirea pe care fiecare o doriți și să fiți mândri de voi!”

Povestea Invictus România a început în 2014, când un grup de voluntari militari și civili, inspirați de organizarea la Londra a primelor jocuri Invictus sub patronajul prințului Harry de Wales, al Marii Britanii, au început un proiect de educaţie care, dincolo de ideea de promovare a valorilor militare şi naţionale, şi-a propus să sensibilizeze societatea civilă asupra recunoştinţei care se cuvine celor răniţi în acţiuni militare, și să ducă și militarii răniți români la Invictus Games.

Voluntarii Invictus au ales sportul ca principal mijloc de exprimare şi s-au dedicat unei cauze la care, în timp, au subscris tot mai multe persoane, atât din mediul militar, cât şi din cel civil: motivarea și sprijinirea militarilor răniţi pentru a participa la Jocurile Invictus.