Ioan Neacșu este profesor universitar doctor al Facultății de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București, unde a predat de-a lungul timpului cursuri de psihologia educației, metode și tehnici de învățare eficientă, psihopedagogia creativității și managementul resurselor umane.

Are o experiență îndelungată în domeniul formării și perfecționării cadrelor didactice, dar și în domeniul cercetării, luând parte la numeroase proiecte naționale și internaționale. Mai mult, este autor, coautor sau coordonator a peste 45 de volume şi peste 175 de studii şi articole ştiinţifice.

Ați coordonat lucrarea “Educația la Centenar”, în care sunt prezentate principii şi valori ce au constituit repere pentru învăţămîntul românesc. Cum ați caracteriza învățământul din România la momentul actual?

Prof. univ. Ioan Neacșu: Învatamantul preprimar și primar sunt într-o situație relativ bună, lucru care se poate spune și despre învățământul gimnazial și liceal, dar mai puțin despre cel profesional. Dacă vorbim însă despre învățământul superior, acesta cunoaște în prezent momente critice, explicabile prin absența examenului de admitere, precum și prin plecările unora dintre studenții foarte buni în străînătate.

Cu ce provocări se confruntă acesta în prezent?

Prof. univ. Ioan Neacșu: Putem invoca cel puțin câteva lucruri demne de reținut, și anume slaba finanțare a învățământului și nevoia de a crește calitatea selecției cadrelor didactice. Aș mai aminti slaba preocupare pentru învățământul rural, unul dintre cele mai critice segmente, și pentru o mai bună calitate a manualelor, dar și nevoia de creștere a obiectivității evaluării. pentru a nu aminti de slaba preocupare a decidenților cu privire la pregătirea psihologică și pedagogică a celor care lucrează în învățământ.

Din punctul meu de vedere, ne confruntăm și cu absența unor rapoarte privind calitatea stării învățământului, la nivelul resurselor umane, a procesului și produselor învățării și a calității instituțiilor școlare.

Un sistem de învățământ bun ar trebui să fie cât mai transparent

Ce părere aveți despre învățământul privat din România?

Prof. univ. Ioan Neacșu: Învățământul privat reprezintă o alternativă bună, care poate să îi motiveze pe cei foarte buni și care poate da rezultate optime, dar care trebuie gândită calitativ, ci nu neapărat comparativ, de către părinți. Ideea de finanțare a educației trebuie să devină o pârghie pentru dezvoltarea societății românești pe criterii de calitate. Învățământul privat trebuie să aibă în vedere calitatea pregătirii elevilor, ci nu obstinația părinților ca cei mici să învețe cât mai mult, despre cât mai multe, dar și cu note cât mai mari.

În prezent, sistemele de învățămant se află întro conținuă transformare, fiind mereu în căutarea unor metode noi și inovative de îmbunătățire a procesului educațional. Cum ar trebui să arate sau să fie structurat, în viziunea dumneavoastră, un sistem de învățământ bun?

Prof. univ. Ioan Neacșu: Reforma, transformarea, nu țin doar de metode noi și inovatoare, ci contează procesele și valorile adăugate, în materie de rezultate. Când vorbim de un sistem de învățământ, problema se pune la crearea condițiilor de access și echitate, în așa fel încât socialul românesc să devină competitiv cu cel din alte țări. Un sistem de învățământ bun ar trebui să fie cât mai transparent, dar și cât mai realist, în care să regăsim ceea ce noi numim starea de bine a profesorilor și a elevilor.

Sunteți un apropiat al Școlii Genesis, lucru pe care îl apreciem și pentru care vă mulțumim. Dacă ar fi să alegeți trei calități comune ale profesorilor Genesis, pe care le-ați observat în anii de când colaborăm, care ar fi acelea?

Prof. univ. Ioan Neacșu: Am observat motivația profesorilor Genesis, dorința de a introduce inovația la ore, pe fondul creșterii calitățîi, ci nu doar de dragul inovației în sine, dar și dorința de a răspunde unor standarde înalte. Totodată, cadrele didactice sunt la curent cu noile tendințe în domeniul educației și în acord cu psihologia modernă a copiilor cu care lucrează, ajutându-I să ajungă lideri ai inovației și sprijinindu-I cu discreție, dar insistență, să obțină rezultate foarte bune.

Profesorul are un rol esențial în dezvoltarea motivației copiilor de a învăța

Ne puteți ajuta cu câteva metode și tehnici de învățare eficientă pentru elevi?

Prof. univ. Ioan Neacșu: Este adevărat că în ultimul timp, conform legislației, avem evaluări la clasele 2, 4, 6, 8. Problema pe fond nu rămâne câte evaluări, ci cum transformăm evaluarea într-o dispoziție curentă a unui sistem de a-și aprecia progresele, de a recupera rămânerile în urmă și de a face ca orice generație să aibă încredere în educație, socotind educația, ca de altfel și părinții, răspunzători în a îndeplini două calități: dreptul fundamental al copilului de a urma o școală de calitate și, pe de altă parte, considerarea educației ca fiind un serviciu public de calitate. De aceea, ar trebui să gândim mai atent și modul în care sunt pregătiți oamenii școlii, care pot deveni promotori ai unor noi metode și tehnici de învățare eficiente și care, cum bine știm, se află între standardele uniunii europene, cunoscut sub standardul how to learn. Povestea merge mai departe în a spune că nici literatura psiho-pedagogică românească nu este suficient de dezvoltată în a pune la dispoziția profesorilor, părinților și a elevilor materiale ajutătoare. Fiecare învață cum își închipuie că ar trebui să învețe. Jocul cel mai interesant ar fi între profesor și elev, în care părintele poate beneficia și el de anumite asistențe, dar să nu intre într-un clivaj între ce spune profesorul, ce spune părintele și ce se cere în evaluare. Uneori, evaluarea este diferită de ce se întâmplă zi de zi la școală.

Motivaţia pentru învăţare influențează procesul de învăţare în sine, şi, implicit, rezultatele acestui proces. Ce pot face profesorii și parintiii pentru a motiva copiii să învețe?

Prof. univ. Ioan Neacșu: Motivația pentru învățare ar trebui să aibă un sens, o semnificație, ci nu să fie privită în sine. Vorbim frecvent de existența unei motivații intrinseci pentru învățare, dar să nu uităm că există și o motivație extrinsecă. Ele coexistă, dar formarea pentru o motivație pozitivă trebuie să înceapă de la vârstele foarte mici, poate chiar educație timpurie. Nu este un lucru ușor, dar va trebui să înțelegem că învățarea este un proces care cere efort, transpirație, știință de a învăța, de a te bucura de produsul învățării și privită nu neapărat ca un rezultat propriu zis, ci ca o treaptă pentru a continua învățarea pentru mai târziu. De aici, rolul cadrelor didactice a a exprima încrederea în profesia de cadru didactic și a părinților de a sprijini acest proces deloc simplu. Nu putem forțamotivația, pentru că este un proces foarte îndelungat. De regulă, putem începe cu o motivație extrinsecă, și în timp, această devine intrinsecă. Profesorul are un rol esențial în dezvoltarea motivației copiilor de a învăța.